Calculator Raport Talie-Șold (WHR)

WHR măsoară distribuția grăsimii în loc de masa totală, capturând grăsimea viscerală metabolic periculoasă pe care IMC o ratează. Studiul INTERHEART (Yusuf et al. 2005), examinând 27.000 de participanți în 52 de țări, a descoperit că WHR era un predictor mai puternic al riscului de infarct decât IMC. O persoană cu greutate normală cu WHR ridicat se confruntă cu riscuri mai mari pentru sănătate decât o persoană supraponderală cu WHR scăzut deoarece grăsimea abdominală produce citokine inflamatorii.

Aceste praguri provin din Consultația Experților OMS din 2008 privind circumferința taliei și raportul talie-șold, reprezentând puncte în care riscul de boli cardiovasculare și metabolice crește notabil. Valorile peste aceste praguri indică "risc substanțial crescut" de complicații metabolice. Diferența de gen reflectă depozitarea natural mai mare a grăsimii în șolduri la femei pentru scopuri reproductive. Fiecare creștere de 0,01 peste prag corelează cu aproximativ 2% risc cardiovascular crescut.

Cercetările emergente sugerează că pragurile WHR specifice etniei pot fi adecvate, similare ajustărilor IMC pentru populațiile asiatice. Studiile din European Journal of Clinical Nutrition au descoperit că populațiile din Asia de Sud dezvoltă sindrom metabolic la valori WHR mai scăzute decât caucazienii. Cu toate acestea, spre deosebire de IMC, OMS nu a stabilit încă linii directoare oficiale WHR specifice etniei. Unii cercetători sugerează reducerea pragurilor cu 0,03-0,05 pentru populațiile din Asia de Sud și de Est.

Forma "măr" (distribuție de grăsime android, WHR ridicat) concentrează grăsime în jurul abdomenului și organelor, puternic asociată cu sindrom metabolic, diabet zaharat tip 2 și boli cardiovasculare. Forma "pară" (distribuție de grăsime ginoid, WHR scăzut) depozitează grăsime în șolduri și coapse, ceea ce cercetările arată că este protector metabolic. Un studiu JAMA a descoperit că indivizii în formă de măr aveau un risc de mortalitate de 2-3 ori mai mare decât indivizii în formă de pară la IMC-uri echivalente.

Hormonii sexuali influențează semnificativ tiparele de distribuție a grăsimii. Estrogenul promovează depozitarea grăsimii ginoide (șolduri/coapse), în timp ce testosteronul și cortisolul favorizează depunerea abdominală. WHR femeilor crește natural după menopauză pe măsură ce estrogenul scade, explicând creșterea riscului cardiovascular la femeile postmenopauză. Stresul cronic crește cortisolul, promovând acumularea de grăsime abdominală. Cercetările din International Journal of Obesity confirmă că factorii hormonali explică mare parte din diferența de gen în rezultatele de sănătate legate de WHR.

Exercițiile regulate pot îmbunătăți WHR, deși reducerea localizată este imposibilă. Cercetările din Journal of Applied Physiology arată că exercițiile aerobice reduc preferențial grăsimea viscerală abdominală, îmbunătățind WHR chiar și fără pierdere semnificativă în greutate. Antrenamentul de rezistență construiește mușchiul gluteal, crescând potențial circumferința șoldurilor și îmbunătățind raportul. O meta-analiză în Obesity Reviews a descoperit că antrenamentul combinat aerobic și de rezistență a produs reduceri medii WHR de 0,02-0,04 pe parcursul programelor de 12-24 săptămâni.